luni, 8 septembrie 2008

De ziua ta ...

A început, s-a cântat, s-a terminat. Cam asta pot spune despre zilele Ageşului şi Muscelului. Spectacole în tot judeţul. Aseară, adică duminică 7 septembrie, a început şi pe aici unde stau eu spectacol. Cântăreţi şi cântăreţe de baltă, care au făcut playback, dar şi acolo se auzea nemaipomenit de prost şi care au enervat pe cât posibil lumea. Eram în stadiul de abandon, dar parcă nici în casă nu era mai frumos. Debutul, un nene, nu i-am aflat numele deoarece nu l-am prins de la început. A cântat ca ... ca din fundu curţii. Se auzea ca din gură de canal, dar de trebuie să câştige şi omul o pâine. A cântat şi a plecat. Foarte bine a făcut. Acum urmează destrăbălarea celor de la Şicago. Cred că numele lor real este Chicago, dar din ce molfăiau duduiele nu ştiu ce să cred. 2 piţipoance blonde, dar blonde dălea de fac umbră degeaba pământului. Cât timp nu făceau playback, adică între melodii, îţi venea să te duci tare, tare să nu te mai opreşti până la Bucureşti. Aveau o exprimare de te mirai dacă vorbesc sau nu româneşte. La început nu mi-au atras atenţia până a început ceva nemaipomenit, cel puţin pe scenele de muzică, fie ea şi zgomot. Cred că ştiţi cu toţii melodiile ălea ale triburilor din Africa. Măcar o dată le-aţi auzit pe Discovery sau pe Naţional Geographic atunci când 2 cameramani cu carnea crudă, că d-aia se întorc întregi acasă că nu pot talibanii ăia să îi ronţăie, se duc şi filmează negrii cum cheamă ploaia. La fel şi trompetelefetele de la Chicago. O melodia de îţi venea să zici "Ia-mă Doamne". Chiuituri, gesturi care m-au lămurit cum e cu omu vine din maimuţă, tot tacâmul. A trecut, dar 3 minute au trecut ca 3 spectacole. O pauză că trebuia să bea apă, le răguşise gura de la atâta şoptit la microfon. Apoi surle şi trâmbiţe. De pe scenă se aude "Şi acum dragilor un pic de aerobic.". De ce? De ce? De ce?. Nu m-am putut abţine să nu notez 2 versuri, care sună cam aşa : Nu ştiu ce vrei, Nu ştiu ce simţi. Nu m-am putu abţine de la comentarii şi până la urmă am zis-o "Şi acum refren : Taci şi înghite." Râseste prin jur, mă simţeam mai bine, mă descărcasem. Cam atât şi cu cele 2, nu ştiu ce s-a mai întâmplat după, dar aş vrea să le dedic melodia aia cu "De ziua ta", nu nu de ziua mea şi a argeşenilor, ci de ziua fetelor.
Acum e atunci. DJ Project urmat de Fly Project. Nebunie totală. Despre ei nu am ce să zic deoarece toţi ştiţi cum şi ce cântă. Câteva melodii, printre care şi ultimul lor hit, nu mai ştiu a cărei formaţii, parcă Fly Project. Tasha etc etc. Melodii de melodii, muzică nu zgomot. Singura mea dezamăgire a fost că nu am auzit "Lacrimi de înger" a lu Dj Project. Şi ca să nu pară aşa perfect, a mai fost o dezamăgire. Fata de la Dj Project nu s-a dezbrăcat de tot. "Cum adică nu s-a dezbrăcat de tot?". Păi, la un moment dat a chemat pe unu din public, unu la ocheală şi l-a pus să îi dea fusta jos astfel rămânând în niste boxeri.
Totul s-a terminat cu un minunat foc de artificii. Am văzit zeci de focuri de artificii, dar acesta le-a întrecut pe toate. O să revin cu câteva poze printre care se numără şi ălea cu fata de la Dj Project în momentul despuierii.

Niciun comentariu: